Etimologie si stiinta
Cand ne folosim de notiuni stiintifice cum ar fi “teorie”, “fizica”, “cosmos”, “geometrie”, “analogie”, etc., neglijam partial, daca nu total, provenienta acestora. Insa, originea notiunilor este cea care ne ajuta sa intelegem modul in care oamenii au perceput realitatea in trecut. Etimologia este domeniul stiintei care se ocupa cu originea cuvintelor oferind omului modern posibilitatea sa observe cum s-a modificat conceptia despre lume pe parcursul istoriei, prin evolutia cuvantului de la sensul originar la cel actual.
Sa ne indreptam atentia spre Grecia antica si sa patrundem in perspectiva de atunci a modului in care oamenii au perceput universul. Astfel, cuvantul “cosmos” insemna pentru vechii greci ordine, ornament sau podoaba. In Iliada, vorbind despre modul de aranjare al armetelor, Homer a folosit cuvantul “kosmeo” un radical al cuvantului “cosmos”.Incepand cu secolul al XIII-lea cuvantul “cosmos” se foloseste cu sensul general de ordonare, ajungand, incetul cu incetul, la conceptul de univers cu care suntem azi familiari. Ca o paranteza, tot din “cosmos” provine si cuvantul “cosmetica”, sau mai exact grecescul “kosmeticos”, insemnand maiestrie in impodobire.
Revenind insa la “cosmos” in sensul antic grecesc al cuvantului, putem trage urmatoarea concluzie: universul se reducea la ordinea obiectelor, motiv pentru care era foarte important sa se determine ordinea in care obiectele se miscau. In cazul stelelor se observase ca doar un numar foarte mic de stele se miscau pe cer, majoritatea ramanand fixe. Aceste stele migratoare au fost numite de vechii greci “planetes asteres” adica astre calatoare sau doar “planetes”, adica calatoare. Iata o imagine diferita fata de cea cu care suntem azi obisnuiti, planetele erau stele si emiteau propria lor lumina. Domeniul care se ocupa cu miscarea planetelor era “astronomia”, cuvant ce provine de la “astron” inseamnand stea si “nomos” avand sensul de aranjare, distribuire, adica astronomia reprezenta modul in care stelel erau distribuite pe cer. In timp, “astronomia” a inclus si studiul miscarii stelelor, in greaca “logos”, adica “astrologia”. La inceput cele doua notiuni erau sinonime, dar datorita posibilitatii de a calcula exact cand vor avea loc anumite fenomene ceresti (pozitia planetelor, eclipse, etc.), “astrologia” a preluat si sensul de prezicere de evenimente. Datorita legaturii mitologice dintre zei si planete, “astrologia” a capatat sensul actual, acela de a prezice viitorul oamenilor dupa pozitia si miscarea astrelor (horoscop).
Pentru vechii greci cerul reprezenta ideea de perfectiune, de aceea miscarea planetelor trebuia sa se desfasoare pe orbite circulare. Originea cuvantului “circular” sau “cerc” provine de la grecescul “kiklos”, care desemneaza o roata sau invartire in jurul propriei axe, regasindu-l in bi-cycle (adica bicicleta) sau en-ciclo-pedia (adica instructiuni in cercul stiintei sau instructiuni complete). Insa planetele nu urmau orbite circulare, ci formau din cand in cand si niste cercuri mai mici deasupra orbitei principale. In greaca veche, “deasupra” se traduce prin “epi”, iar a fi deasupra unui cerc prin “epikiklos” sau in romana “epiciclu”.
Cuvintele pe care vechii greci le foloseau pentru a desemna fenomenele cercetate indica faptul ca incercau sa includa ceea ce vedeau in perspectiva deja formata. In greaca veche, cuvantul “theoria” insemna a contempla, a specula, a privi obiecte si provine de la cuvantul “theoros”, care inseamna spectator, mai exact “thea”—perspectiva si “horan”—a vedea. Astfel putem conclude ca observarea planetelor era pentru vechii greci o indeletnicire teoretica. Cititorul observa o discrepanta intre “teoria” vechilor greci si “teoria” inteleasa astazi. Dar sa nu uitam ca pentru vechii greci planetele nu reprezentau doar simple astre, ci erau si intruchipari de zei, explicand astfel in sens mitologic fenomenele ceresti. De exemplu, miscarea soarelui era atribuita zeului Helios, care avea misunea de a-l transporta pe cer in carul sau tras de patru cai.
Sa trecem la un alt cuvant des intalnit, “aritmetica”, care provine de la grecescul “arithmos” ce insemna numar, numaratoare. Spre deosebire de noi vechii greci nu aveau numere si nici un sistem decimal de operare cu ele, ci magnitudini. Hipparchus, de exemplu, se folosise de magnitudini pentru a imparti stelele in 6 clase dupa intensitatea luminozitatii lor aparente. Tot magnitudini se foloseau pentru aflarea lungimii unui segment, proces care necesita constructii geometrice, deoarece era complicat sa se opereze cu magnitudini. Magnitudinea zero nu exista motiv pentru care nu se regaseste nici in sistemul roman de numerotare, preluat de la greci. Sa ramanem tot in domeniul matematicii. Cuvantul “geometrie” provine de la grecescul “ge”—pamant si “metria”—a masura, adica masurarea pamantului. La fel cuvantul trigonometrie: “tri”—trei, “gona”—unghi, “metria”—a masura, adica masurarea triunghiului. Prezenta arabilor in Europa a dus la inlocuirea magnitudinii cu conceptul de numar asa cum il folosim azi in matematica. Grecescul “mathematos”, de la care provine “matematica”, inseamna ceea ce tine de stiinta, pregatit pentru a invata, si provine la randul lui de la radicalul “mathema”, care inseamna lectie.
Din cele prezentate, observam ca fiecare cuvant include in sine modul de gandire al unei anumite perioade din evolutia omenirii. De multe ori nu este suficient sa ne oprim la etimologia unui singur cuvant, intelesul exact al acestuia necesitand cunoasterea etomologica si a altor cuvinte. Spre exemplu, in clarificarea etimologiei cuvantului “teorie” ne-am folosit de cuvintele “planete” si “epiciclu”.
Prin intermediul etimologiei avem posibilitatea sa reinviem gandirea vechilor greci, chiar daca cultura lor a apus de mult. Nu putem incheia fara a indica sensul cuvantului etimologie: “etimos” inseamna adevar, iar “logia”—stiinta despre, care la randul ei provine de la “legin”—a vorbi, dand sensul de adevarata vorbire. Pentru cei care vor sa afle etimologia altor cuvinte pot vizita pagina de internet http://www.etymonline.com/ cat si http://www.dictionar.us/roman-grec/ sau cartea “An Etymological Dictionary of the English Language” de Walter W. Skeat.
